Grădiniţa Sfântul Nicolae începând cu anul şcolar 2019-2020, aparţine mănăstirii romano – catolice CONGREGATIO JESU, mănăstire fonfată de Maria Ward în Flandra în anul 1612 având numele: Institutul Sancta Maria. Aceasta îşi propunea să educe tinerele fete sărace, mai ales din suburbiile marilor oraşe. În scurt timp, dar şi cu multe obstacole, Maria Ward avea să-şi extindă opera în Europa şi, mai apoi, în lumea întreagă.
Congregaţia Jesu este o congragaţie internaţională şi şi-a început activitatea în România în anul 1852 la cererea Episcopului Michel Angelo Conte de Parsi care cere surorilor din Institutul Sancta Maria din München să înfiinţeze şi în România şcoli pentru fete. În 1852 vin la Bucureşti primele călugăriţe de acolo, care luptând cu mari greutăţi, reuşesc în câţiva ani să clădească în Strada Pitar Moş Nr. 13, o clădire pentru şcoală şi comunitatea călugăriţelor cât şi o biserică. Activitatea acestui Institut s-a bucurat de binecuvântarea deosebită a lui Dumnezeu şi de sprijinul moral şi material al multor binefăcători, printre care se numără şi doamna Zoe Dumitrescu Buşulenga, care a donat institutului o bucată de vie la marginea Bucureştiului, dar şi al familiei Regale şi al miniştrilor interesaţi de ridicarea nivelului cultural şi educativ al poporului român.
Educaţia şcolară care se împletea cu grija deosebită a personalului didctic şi educativ, pentru formarea viitoarelor tinere, ca bune creştine, bune mame şi competente în cariera ce urmau să-şi aleagă, a făcut din Institutul Sancta Maria (Pitar-Moş) un focar de cultură, educaţie aleasă şi o familie, de care elevele după zeci de ani se simţeau legate sufleteşte între ele şi cu profesoarele lor. Aşa au trecut din 1852 – 1948, 96 de ani de muncă rodnică, Institutul Sancta Maria având 5 şcoli mari, de la grădiniţă până la liceu. Toată această operă măreaţă, de care s-au bucurat multe generaţii din fetele ţării noastre a fost distrusă într-o singură zi, pe data de 3 august 1948. Toate şcolile particulare sau confesionale au avut aceeaşi soartă în aceeaşi zi.
Până la sfârşitul lunii ianuarie 1949 maicile de naţionalitate străină au fost nevoite să părăsească ţara, iar cele românce au fost trimise în familiile lor. Au rămas mai bine de 25 de maici de naţionalitate străină, care, fie din cauza vârstei sau a sănătăţii, nu au putut suporta călătoria. Ele au fost aduse la Ferma Sfânta Agnes a Institutului Sancta Maria. Aici au putut, după multe greutăţi, să locuiască împreună cu maicile în vârstă şi un număr de maici mai tinere, care nu au voit să plece în familie sau în altă parte. Aceasta a fost opera Providenţei divine, care în acest grup a păstrat timp de mai bine de 40 de ani existenţa Institutului Sancta Maria din Bucureşti.
După revoluţie, în septembrie 1990 la îndemnul Arhiepiscopului Dr. Ioan Robu Institutul Sancta Maria şi-a reînceput activitatea apostolică, înfiinţând grădiniţe în: Bucureşti, Rădăuţi(SV), Brăila, Popeşti-Leordeni (Ilfov).